Nopti fara tine

In noptile albe
ma zbat in Patul lui Procust
nu mai am loc in mine
si ma sugruma
cei patru pereti
nicio amintire nu-mai alina
aleanul imens
as vrea sa scap
de tot ce-i material
ca sa ajung la tine
ca vantul
sa te sugrum in brate
sa te mangai...

Umanitatea redusa la doi.

Nopti fara hrana, apa sau oxigen
doar cu iubirea ta existam
ne hraneam unul din iubirea celuilalt
ne inclestam ca doua maini
ce spala acelasi obraz
in spatele unei draperii
imi umpleai sufletul pustiu
iar eu iti incarcam organismul cu iubire
prin fiecare receptor tactil...
in acele momente indimenticabile
umanitatea era doar eu si tu.