Coclit

Gata
a venit toamna
imi atarna
bratele sufletului
pe crengile copacilor.

Mi-am redecorat interiorul
peretii au ingalbenit
prea multa igrasie
clantele au ruginit.

Nimeni nu poate
accesa interiorul meu
m-am inchis
ca plopii
din parc.

Mi-e frica
de rugina
din sufletul meu.

Uraste-ma!

Stiu
erai acolo
te vazusem
erai acolo pentru mine
pe holul tranzitiei.

Dar oare
mai aveai balastul
de picior
ca la plecarea mea.

Urasc balastul
mai ales cel uman.

Si totusi
intre noi
e o campie infinita
de neant
populata cu
regrete, amintiri
si suspine.

Pe treptele de gheata
mai stii?
mi-ai supt tot simbolismul
din mine
ramand sterp.

Stiu
erai lipita de hol
asteptai un semn
poate
ti-as fi bagat un deget
in ochi
doar sa ma urasti.

Uraste-ma
daca nu ma poti iubi.

Uraste-ma.