Ajungerea din urmă

Am plecat cu ea în mână
tatăl nostru flutura aerul
o duceam ca pe tatăl nostru
ca pe ultimul drumul
taxiul se oprea când
n-aveai bani la tine.

Am plecat cu ea în picior
călcâiul lui Ahile
era invidios de nu se măsura
o duceam cum îmi duc zilele
din obișnuință
obișnuința zilnicului mâine.

Am plecat cu ea în stomac
fetusul neputinței din mine
minerii se minunau nimic
un glonț în ficat o duceam
și mă tot iertam
izbăvirea demonului în tăcere.

Am plecat cu ea în gât
nu mă ajunsese prezentul
tatăl nostru tăcea tot aerul
tatăl tăcerilor mute
feroce păreri au și muții
mi-a ajuns până la gât.

De vânzare

Vând viața
purtată doar o dată
instrucțiuni de folosire
n-avut nicicând
multiple întrebuințări
alegerea posesorului.

Vând viață
puțin terfelită
atenție la limite
suportă îmbunătățiri
producție autohtonă
defecte
adicție la timp

În paradis nu există ziduri

În paradis nu există ziduri
spuneai înainte de viraj
nu voi mirosi acele ziduri
eu am atins cu brațul
din greseală
infernul din ceilalți
e simpatic și călduț
îți recomand
e un loc perfect
să te adăpostești când lumea
se îneacă în apa sâmbetei

chiar dacă în paradis
e o secetă amară de ziduri
vreau o mână de firimituri
dumnezeiești
cu care să-mi zbor creierii
în primul viraj.

Sub presiune

Am apucături de la big bang
mi-a zis luna într-o zi
aș vrea să încerc asta
dar tot eu n-aș vrea să o fac
așa mai vorbește umbra mea
dâra aia de om nu sunt eu.

În alte multiversuri 
eram conațional cu întâmplarea
ce timp a fost și timpul
se întâmplau nenumăratele
și se mai întâmpla
să mă îmbrac cu umbra
să mă încalț cu ea
și să mi-o pun în cap.

Întâmplarea neființei

Cu atingerea ta în piele
până la os ca un cuțit
cu ochii tăi căzând
hain ca noaptea
întâmplarea neființei

cu ploaia plouând
printre degetele tale
spre ale mele care nu mai există
ca degete există ca făpturile
atingătoare de mituri urbane
când parchezi degajată
cu cutia pandorei în portbagaj
desfac primul și ultimul
cadourile neprimite
cojile de portocale nu vin singure
întâmplatoare neființă

unde ciupeai culmile universului
relicve rătăcite apăreau
colțurile jefuite cu legume
vii mișcătoare care-mi mișcă
pe dedesubtul mișcării ființa
unde făceai legea marțială
până intram în toate casele
ca o cădere de o noapte
se făcea că trăiam
întâmplarea neființei.