Întâmplarea neființei

Cu atingerea ta în piele
până la os ca un cuțit
cu ochii tăi căzând
hain ca noaptea
întâmplarea neființei

cu ploaia plouând
printre degetele tale
spre ale mele care nu mai există
ca degete există ca făpturile
atingătoare de mituri urbane
când parchezi degajată
cu cutia pandorei în portbagaj
desfac primul și ultimul
cadourile neprimite
cojile de portocale nu vin singure
întâmplatoare neființă

unde ciupeai culmile universului
relicve rătăcite apăreau
colțurile jefuite cu legume
vii mișcătoare care-mi mișcă
pe dedesubtul mișcării ființa
unde făceai legea marțială
până intram în toate casele
ca o cădere de o noapte
se făcea că trăiam
întâmplarea neființei.