Boală

 Din nesimțire

am încurcat drumul spre casă
pietrele de la rinichii
tăi m-au ciocnit
pe nebănuitele
frânt în pâlpâire
fără să mă alung
în alungirea morții
tăinuiam sporadic.

O ciupercă simțise
junghiul ancestral
din carne
îmi aparține?
drumul meu spre casă
se repetă mereu
fără cusur și fără repetare
între poli necunoscuți
mă preling perfid de tăcere
surd de tăcere
și mut de tăcere
tăcutele cărnuri de azi
par vii
în drumul lor spre casă.