Boală

 Din nesimțire

am încurcat drumul spre casă
pietrele de la rinichii
tăi m-au ciocnit
pe nebănuitele
frânt în pâlpâire
fără să mă alung
în alungirea morții
tăinuiam sporadic.

O ciupercă simțise
junghiul ancestral
din carne
îmi aparține?
drumul meu spre casă
se repetă mereu
fără cusur și fără repetare
între poli necunoscuți
mă preling perfid de tăcere
surd de tăcere
și mut de tăcere
tăcutele cărnuri de azi
par vii
în drumul lor spre casă.

14

 Pieredere anume

a numelui
meu mare
a numelui meu infinit
am plecat de la locul crimei
ca o victimă
brațele mi-au rămas la locul crimei
criminaliștii vor găsi niște brațe
și ceva sânge fără nume
plecasem ca o victimă
spre viitorul loc al crimei
unde urma să-mi pierd
capul mesei
picioarele șchiopului
sau chiar limba șarpelui

Ajungerea din urmă

Am plecat cu ea în mână
tatăl nostru flutura aerul
o duceam ca pe tatăl nostru
ca pe ultimul drumul
taxiul se oprea când
n-aveai bani la tine.

Am plecat cu ea în picior
călcâiul lui Ahile
era invidios de nu se măsura
o duceam cum îmi duc zilele
din obișnuință
obișnuința zilnicului mâine.

Am plecat cu ea în stomac
fetusul neputinței din mine
minerii se minunau nimic
un glonț în ficat o duceam
și mă tot iertam
izbăvirea demonului în tăcere.

Am plecat cu ea în gât
nu mă ajunsese prezentul
tatăl nostru tăcea tot aerul
tatăl tăcerilor mute
feroce păreri au și muții
mi-a ajuns până la gât.

De vânzare

Vând viața
purtată doar o dată
instrucțiuni de folosire
n-avut nicicând
multiple întrebuințări
alegerea posesorului.

Vând viață
puțin terfelită
atenție la limite
suportă îmbunătățiri
producție autohtonă
defecte
adicție la timp

În paradis nu există ziduri

În paradis nu există ziduri
spuneai înainte de viraj
nu voi mirosi acele ziduri
eu am atins cu brațul
din greseală
infernul din ceilalți
e simpatic și călduț
îți recomand
e un loc perfect
să te adăpostești când lumea
se îneacă în apa sâmbetei

chiar dacă în paradis
e o secetă amară de ziduri
vreau o mână de firimituri
dumnezeiești
cu care să-mi zbor creierii
în primul viraj.

Sub presiune

Am apucături de la big bang
mi-a zis luna într-o zi
aș vrea să încerc asta
dar tot eu n-aș vrea să o fac
așa mai vorbește umbra mea
dâra aia de om nu sunt eu.

În alte multiversuri 
eram conațional cu întâmplarea
ce timp a fost și timpul
se întâmplau nenumăratele
și se mai întâmpla
să mă îmbrac cu umbra
să mă încalț cu ea
și să mi-o pun în cap.

Întâmplarea neființei

Cu atingerea ta în piele
până la os ca un cuțit
cu ochii tăi căzând
hain ca noaptea
întâmplarea neființei

cu ploaia plouând
printre degetele tale
spre ale mele care nu mai există
ca degete există ca făpturile
atingătoare de mituri urbane
când parchezi degajată
cu cutia pandorei în portbagaj
desfac primul și ultimul
cadourile neprimite
cojile de portocale nu vin singure
întâmplatoare neființă

unde ciupeai culmile universului
relicve rătăcite apăreau
colțurile jefuite cu legume
vii mișcătoare care-mi mișcă
pe dedesubtul mișcării ființa
unde făceai legea marțială
până intram în toate casele
ca o cădere de o noapte
se făcea că trăiam
întâmplarea neființei.

Serile imi viseaza diminetile

Seara are un gust ciudat aici la mine
ti-am spus urasc melancolia
mi-e frica de acele momente
când cerul nu mai este cer
si ating infinitul doar cu un ochi
noptile isi intind aripile spre mine
aerul isi infige emotiile in mine
firele de iarba m-ar privi cu alti ochi
nu ca un praf de umanitate

Daca tu m-ai reprograma
as visa diminetile altui pamantean
intr-o maniera mai putin existentialista.

Din alta galaxie

Pasind
pasii iti zboara prin eter
te-am urmarit
prin tot orasul
insa erai cu un etaj mai sus
intotdeauna
aici jos ploua
dar nu resimt
nicio atingere
si poate pietrele
m-au spanzurat aici
ce chin
prea fluvial
am sa umplu zidurile
cu imaginea ta
patata de iubire.

Iubita mea din alta galaxie...

Pasind
orasul imi zboara prin trup
si ce lesin.

Solutia finala

Singur
intr-o carciuma abandonata
abandonat
un poet narcoman
isi fumeaza degetele
ca ultima speranta
iar in amurg
o sa inoate
in cascada soarelui
peste blocuri o sa-si nasca
ultima betie a metaforelor

solutia finala.

Poezie celulara

Domnisoara era atat de goala
incat puteam sa o imbrac
intr-un univers de metafore

are un canal in jurul gatului
cum are saturn un inel
spune ca acolo locuiesc
o mana de artisti
si ca nu m-ar gazdui
sub niciun cer
mi-a zis ca nu am faima
si ca sunt prea mic
dar ma va izola
intr-o imensa celula
a trupului ei
situat in sud-estul inimii.

Marți

Înainte de neagra ninsoare
toți își trăiau viața
cum puteau
un pahar de vin dupa masă
o țigară după partida de amor

după cea mai neagră ninsoare
toți își trăiau moarte
pe la colțuri
ca cerșetori
cu cafele-n orbite
cerșeau un vânt de amintiri
un fir de iarbă înflorit
sau măcar o bucată de iubire
dar în sânge.

Negru

Cu fiecare rasuflare
cad bucati din sufetu-mi
negru.

Sunt balonat de negru
baloane negre se inalta
in spatele unei papusi.

Vorbele-mi decad in negru
doar prin vorbe-mi pot
extirpa negrul milenar
de sub piele.

In fata ochilor
negru.

Contradictia timpului

Ratacesc prin colturile trupului meu
emisfera centrala s-a descumpanit
busola e betiva
iar emisfera sudica e moarta
si-mprastie un damf de moarte.

Te caut, iubito, prin mine
dar timpului ii place sa se-ascunda dupa spatii
ce contradictie a ta
a cifrei doi
si ma-ntreb
in cata bezna
te-ai furisat in intuneric?
si te privesc din semiumbra vesnic
cum indraznesti sa persecuti
o pala frunza de lumina.

In minte
mi se-noata
ganduri involburate
stiu imi spuneai candva
ca timpul nu exista
e doar bumul de carne
pe care inaintam
marsaluind spre Roma
spre adevarul unic.

Acum stiu tu nu depinzi de timp
chiar timpul s-a oprit
la marginea existentei
sa-ti contempleze sfanta ta voluptate
cu care mangai solul
timpul tau e bataia inimii mele
unde tu existi in dreptul buzunarului sufletului
frecventa inimii mele este modul
in care-ti clamezi voluptatea.

Facerea

M-am nascut
in cimitir
in timp
ce toti mureau.

M-am elaborat
dintr-o Poezie
ce o stiu doar
oamenii cu aripi.

Nu mi-am cunoscut
niciodata
mama dar
nici tatal
insa am cunoscut
gunoaiele de la
marginea cimitirului
ele au fost strungarul
unui spirit intelenit.

Gunoaiele sunt singurele
ce imi imping sangele
prin camarutele
inimii naclaite
de reziduuri
sentimentale.

Monotonia solitudinii

Sunt doar un solitar,
Printre alcool si fumuri,
Ce bantuie pe drumuri,
In fata cu neclar.

Un om fara un nume,
Ca restul, cativa mii,
Ce trec fara sa-i stii,
Pe strada si prin lume.

Incorigibil

Toti ingerii
s-au sinucis
cand
am plonjat
in scrumiera.

Mi se uscase
viata
intre degete.

Mi-au cazut
toate crucile.

Eu eram
universul
si invers.

Devenisem
utopic
toate obiectele
erau utopice.

Si tu
iubito
erai utopica.

Doar sufletul
imi licarea
ca o lanterna
sa nu ma calce tirurile
care ma calcasera deja.

Viata ca o moarte

Mi-am pierdut
toate
sentimentele.

Ma descompun
in versuri-
universul meu.

N-am chef de nimeni
sunt prea mare
pentru
universul asta mic.

Insa
sunt altruist
as imparti
cu voi
365 de sinucideri.

Viata voastra
e o moarte albastra.

Genocid placut
fraierilor!

Vreau inapoi campiile nimicului

Oare am loc si eu
in cimitir
dac-as muri la noapte?

Am murit cand a trecut
masina de la Radic
pe langa mine
dar a trecut prea repede
si acum regret...

Si muzele regreta
c-ar fi servit
friptura de poet
cu garnitura
posteminesciana.

Acum
ma zbat
ca o frunza innegrita
pe bratele timpului
gata sa ma eliberez.

Dau cu pumnul in masa
cer eliberare
din carcera suferintelor
nu mai vreau
sa fiu poet
nu mai vreau
sa fiu nimic
vreau sa fiu nimicul...

Coclit

Gata
a venit toamna
imi atarna
bratele sufletului
pe crengile copacilor.

Mi-am redecorat interiorul
peretii au ingalbenit
prea multa igrasie
clantele au ruginit.

Nimeni nu poate
accesa interiorul meu
m-am inchis
ca plopii
din parc.

Mi-e frica
de rugina
din sufletul meu.